Dama de caro

       Cu o personalitate puternică, independentă și sigură pe sine, și-a construit prin muncă și perseverență o afacere de succes și o reputație de invidiat.  „Dama de caro„ – cum o alinta soțul ei din ziua în care îi pusese cartea de joc în poșetă – blonda frumoasă cu trup statuar știa să țină bărbații la distanță. De aceea era numită de către cunoscuți „femeia de gheață”, chiar dacă avea sufletul cald și trupul fierbinte.

       E Ziua Femeii și cum Nick este plecat la un turneu în străinătate, Vera se află singură la București. Participă la un simpozion în restaurantul unui hotel de lux. Tot acolo, dar la barul de la recepție, se află Dorina Seminciuc.

       „Pe scaunele înalte din fața barului, trei bărbați savurau câte un cocktail exotic cu umbreluță, spre deosebire de o domnișoară care era la al doilea pahar de cognac. Picior peste picior, de sub fusta-pantalon se întrevedea dantela ciorapilor susținuți de portjartier. Cașmirul moale și călduros al bluzei Falconeri îi acoperea doar jumătate din sânii atât de mari și frumoși încât ar fi stârnit fantezii erotice oricărui bărbat.”

       Dorina se ridică abia când ușile restaurantului se deschid și o vede pe Vera. „Era înaltă și slabă, cu buclele aurii prinse în coc. Prin crăpătura fustei lungi și strâmte a deux-pièces-ului portocaliu se contura un picior perfect, chiar și fără tocuri. Balerinii nu întâmplător erau verzi. Se asortau poșetei, broșei din piept și mai ales ochilor de culoarea smaraldului. Pe chipul ei nu se putea citi nimic altceva decât o ușoară oboseală.”

       Frumoasa brunetă apare din senin în viața Verei și trecutul, prezentul și viitorul ei se transformă într-un amalgam misterios.

Toate camerele sunt ocupate și cu o minciună bine construită, Dorina o convinge pe Vera să-i ofere canapeaua din apartamentul pe care-l închiria întotdeauna, chiar dacă mergea singură. La un pahar de șampanie Dom Perignon Vintage, Vera o fascinează pe tânăra necunoscută cu spectaculoasa cerere în căsătorie pe care i-o făcuse profesorul ei din facultate. Până la miezul nopții, retrăiește clipele frumoase petrecute cu zece ani în urmă.

       „- Dar dacă nu ești satisfăcută de viața pe care o duci și găsești pe cineva fără de care nu poți trăi?

        – Ce înseamnă nu poți trăi? se enervă Vera. Trebuie să te gândești la cea sau la cel de lângă tine, să te gândești că-l faci să sufere și ai jurat, te-ai angajat, ai semnat un contract… Fără clauză de reziliere! Cred că știi, soțul meu e mult mai bătrân decât mine. Chiar dacă am avut ocazia să-l înșel cu bărbați tineri și frumoși, n-am făcut-o. Poate că și de-asta mi se zice că sunt de gheață, dar nu mă interesează.

        – Și dacă el v-ar înșela?

       – Ha-ha, râse Vera. Nick al meu știe bine că-i suport pasiunea pentru jocurile de noroc, dar cea pentru femei a trebuit s-o lase la Iași, atunci când s-a transferat la Cluj-Napoca. Apoi, la vârsta lui… trebuie să plătească pentru așa-zise plăceri sexuale.”

        Dama de caro nu poate anticipa ce va urma a doua zi. Nici măcar nu realizează în fața cui își deschide sufletul și cât de radical i se va schimba viața în numai 12 ore. Dar Destinul este crud cu ea. I-l aduce pe soțul ei la București și în dormitorul apartamentului se iubesc așa cum nu o mai făcuseră vreodată.

     „Ziua de 8 Martie trecuse de câteva ore bune. Până și Bucureștiul se dusese la culcare. În camera luxosului hotel, la lumina palidă de la veioză, încă se mai distingea conturul unei soții care își făcea fericit soțul. Întâlnirea cu tânăra care dormea la doar câțiva metri și de prezența căreia uitaseră complet, topise gheața din sufletul Verei.

        Până la aniversarea celor zece ani de la căsătorie mai erau câteva luni, dar în mintea amândurora îmboboci ideea unui nou început.”

       Nu bănuiește ce fel de „început” îi rezervă Soarta. Ce se întâmplă în dimineața următoare îi pune sub semnul întrebării viața. Realizează că și-a construit un imperiu de iluzii.

      „În sufletul Verei continua lupta dintre bine și rău, dintre dragoste și ură. Cine a fost bărbatul care a dormit zece ani lângă mine? Zece ani! Se pare că luându-mă cu hotelul, am neglijat ceea ce era mai important în viață. Of, Nick!”

      E singură, descumpănită și simte că se află la o răscruce. Încotro să o ia? În cine să aibă încredere? Din dimineața aceasta, totul se schimbă. Totul. Cine ar fi crezut? Cine ar fi putut să o ajute? În cine să se încreadă? Și a crezut în ea!

      Începe cerând ajutorul unui avocat, un fost iubit de pe vremea când Vera era o domnișoară căreia îi plăcea să se distreze. „Cornel reprezenta una dintre puținele aventuri pline de adrenalină. Abia se întorsese de la Iași, terminase primul an de facultate, de libertate deplină, cum spunea ea, și dornică de-a schimba impresii, de-a povesti cu prietenii din liceu, ieșise la o terasă cu fosta ei colegă de bancă. Îmbrăcată într-o vaporoasă rochie albă din in topit, de sub broderie i se întrezăreau sânii fermi și rotunzi. Pășind pe tocurile înalte ale sandalelor roșii, fluturând poșeta-plic asortată chiar și la rujul strălucitor care-i contura buzele arcuite, atrase imediat atenția tânărului avocat de la masă. Nu-l mai întâlnise până atunci, dar înțelesese că reprezenta un trofeu.”

       Îl lasă să se ocupe de formalități și pleacă din București. Dama de caro nu mai are tihnă până nu află viața secretă a lui Nick, profesorul de 50 ani pasionat de jocurile de noroc, bărbatul alături de care a stat zece ani fără să-i cunoască „umbra” și începe de la orașul lui natal, Iașul.

     „Din cerdacul închis cu sticlă a vechii case boierești, se auzise glasul strident al mamei lui Nick. Ștefana era născută pe douăzeci și șapte decembrie, în aceeași zi cu soțul ei, de Sfântul Ștefan. Dacă noblesse oblige-ul vremurilor n-ar fi determinat ca ea să se nască în casă, relația lor ar fi durat toți cei optzeci de ani de viață. […] Ștefan era un bărbat din alte timpuri și pâinea lui Dumnezeu, cum se spune. Veronica se întrebase de multe ori cum reușea să-și păstreze calmul când intra în vârtejul creat de temperamentul coleric al soției. Își goli pipa, o puse în buzunarul de la piept al halatului de casă și luând-o pe după umeri, o sărută pe frunte. Niciunul dintre ei nu scosese o vorbă și Vera avu senzația că el știa totul.”

      Dar călătoria ei în căutarea adevărului nu se oprește aici. Cluj-Napoca, Iași, Milano sunt puncte care se repetă pe traseu.

      „În cea mai renumită piață din Milano, […] ajunse la Catedrală. […] Cu sufletul amar, se așeză pe o bancă și pe sub pleoapele strânse, câteva lacrimi se strecurară înspre obraji. Căută în poșetă o batistă, dar uitase să pună. Cu un deget încercă să oprească măcar o parte din șuvoiul gata să-i inunde chipul.

      – Sei troppo giovane e bella per piangere. (Ești prea tânără și frumoasă ca să plângi.)

       Vera se încruntă la auzul cuvintelor spuse în șoaptă, cu o voce blândă. Deschise ochii. Lângă ea se așezase o măicuță și-i întindea o batistă. Uitasem că au existat cândva batiste din pânză. O luă și un parfum de curat, de flori de câmp, o învălui. Dacă liniștea sufletească ar avea un miros, acela ar fi putut fi.

      – Cerca la pace dentro di te e sappia che la vita e bella… se fai la scelta giusta!  (Caută pacea în sufletul tău și să știi că viața e frumoasă… dacă faci alegerea corectă!)

        Nu așteptă ca Vera să poată spune ceva. Puse o clipă mâna peste a ei și se ridică. Dispăru așa cum apăruse. Din nimic, de nicăieri.”

        De aici, viața Verei ia o întorsătură neobișnuită. Nu mai opune rezistența de altădată în fața schimbărilor fulgerătoare. Începe o aventură, cu planuri incredibile și întâlniri bazate mai mult pe instinct decât pe rațiune. Vera abandonează conservatorismul și se lasă ghidată de destinul care îi scoate în cale bărbatul providențial, pe David. Frumosul și fascinantul Chef o ghidează în lumea periculoasă a cluburilor de noapte în care nici nu-și imagina că va pătrunde vreodată. Experimentează situații noi și imprevizibile care îi dau peste cap toate principiile și, mai ales, o fac să-și schimbe radical atitudinea față de „iubire”. Dintr-o relație contractuală abstractă și care nu poate fi negociată, devine o experiență vie, plină de culoare și mister, dătătoare de neliniște, dar pur și simplu irezistibilă. Oare Vera se cunoaște cu adevărat sau abia acum urmează să afle totul despre ea?

     „A merge prin cluburi de noapte cu un bărbat întâlnit datorită pânzei de păianjen pe care o țese destinul, era ceva neobișnuit pentru Vera, chiar inimaginabil ar spune cei care o cunoșteau. Dar nu se mai cunoștea nici ea însăși. Cu câteva ore în urmă era dispusă să se pună în pericol și fugise de acasă cu un plan în care nici ea nu credea. Acum, trebuia să se lase călăuzită de frumosul și fascinantul Chef. Se ridică și David făcu la fel. Nu e chiar un străin. Doar lucrează aici. Uneori trebuie să ne lăsăm duși de val. După câte mi s-au întâmplat…”

       Ultimii zece ani îi petrecuse în colivia propriilor iluzii și acum destinul o eliberează de toate angajamentele care nu o reprezintă cu adevărat. O determină să se arunce în larg, înotând către un tărâm total necunoscut: Tărâmul Fericirii. Dar este pasiunea atât de puternică încât să subjuge ambiția și încăpățânarea unei femei de afaceri care nu mai poate avea încredere în nimeni? Oare va reuși Dama de caro să renunțe la control pentru a intra în jocul seducției? Ce este cu adevărat important în viață? Există dragoste adevărată? Dar destin? Încercările prin care trece Vera o fac să-și dea răspunsuri pe care nu le-ar fi bănuit niciodată. I se spunea femeia de gheață, dar acum trăia ca un vulcan.

      Va reuși să lase dramele trecutului în urmă și să o ia de la capăt alături de fascinantul ei latin lover? Ajunge un strop de magie ca femeia de gheață să se topească?

      Descoperă destinul surprinzător al unei femei puternice care își depășește propriile limite în căutarea adevărului și află ce găsește la capătul călătoriei sale care durează doar patru săptămâni…

                                                ***

     „- Nu știu dacă David va rămâne doar o frumoasă aventură în magicul Milano, dar știu că nu-mi va fi ușor să-l uit. M-am îndrăgostit înainte de a-i vedea fața. A fost ca și cum ar fi picurat câte un pic din… esența iubirii în fiecare mâncare pe care mi-a trimis-o. Când s-a apropiat de masa mea, am simțit un val de căldură cuprinzându-mi trupul. Dintr-odată s-a produs ceva în creierul meu… emana impulsuri intense. Mă îndemna să zâmbesc, să mă fac plăcută… să-l vrăjesc. A fost ca și cum cineva îmi șoptea în ureche: Haide, Vera! Fericirea e la un pas de tine. Îmi venea să mă ridic, să-l strâng în brațe și să mă desprind de realitate.”

            Monica Bilbor – Dama de caro